Nu e zi în care să nu observăm disperarea, aproape palpabilă, a presei, legată de lipsa reacţiilor verbale ale actualului preşedinte. Acele reacţii directe, dure, pline de însemnătatea lui “i-am tras-o!”, transmise în direct, în prime-time, care să îngălbenească de Breaking news ecranele TV. Pentru unii, lipsa spectacolului ieftin, mahalagismului şi schimbului de replici cu “ba p-a mă-tii”, e clar un motiv de frustrare. Rişti chiar să-ţi pierzi vocaţia dacă ai fost obişnuit să urmăreşti numai aşa ceva şi acum constaţi că lipseşte cu desăvârşire “materia primă”. A ajunge să regreţi lipsa sămânţei de scandal e o dovadă clară a lipsei de maturitate într-o anumită direcţie.
După 10 ani de “lătrături” continue în urechile noastre, liniştea de acum ce vine dinspre preşedinte ni se pare stranie. Ceva nu e în regulă. Aşa e, ceva nu e în regulă. Dar cu noi! Am uitat să discernem. Am uitat că vorbele cele mai multe e necesar să vină din partea prim-ministrului, care are datoria să facă chestiile arzătoare pentru ţară. Chestiile alea importante cum ar fi: autostrăzi, spitale, şcoli, pensii şi salarii, etc. Dintr-un reflex pavlovian, ne-am obişnuit să salivăm doar la vorbele preşedintelui, deşi constituţional, “mâncarea” nu ne-o asigură acesta. Avem totuşi o scuză: aşa am fost învăţaţi. Poate că e timpul să ne amintim şi că orice învăţ are şi dezvăţ. Mai ales dacă acesta înseamnă o revenire la normalitate.
Aparent, preşedintele a scos becul de la Cotroceni, care anunţa “mâncarea”, şi încearcă să-l înşurubeze, pentru mai multă lumină în altă parte, acolo unde de fapt e necesar. Cum unde? În tunelul rămas fără de luminiţă la capăt…
