Să zicem că ai tras băţul scurt şi week-end-ul următor rămîi în Bucureşti. Şi vrei să faci o nefăcută. Ceva altfel. Precum copiii în săptămîna aia. Întrebi stînga-dreapta, mai dai un search la nen-tu G şi afli o chestie interesantă. “Zbor cu balonul”. Cu aer cald. Uau! Gata, acolo mergem! Chiar e ceva original. Te pregăteşti deja psihic. Şi te tot scobeşti în memorie, încercînd să-ţi aduci aminte, fără succes, de numele personajului acela al lui Jules Verne, care a făcut-o 5 săptămîni. În balon.
Mai zgîndări încă vreo 2-3 perechi de prieteni dornici de o aventură şi treaba-i gata. Hai să vedem lumea altfel! Deja închizi ochii şi auzi șuieratul heliului ars. Apoi îi deschizi brusc şi-ţi dai seama că trebuie să faci mai întîi o rezervare.
Pe site e doar un număr de telefon şi niște poze parcă lipite cu scotch. Ei, or fi şi ei la început cu afacerea. Suni, întrebi de disponibilitate şi normal, de preţ. Şi te dezumfli brusc. Exact ca-n reclama la Espumisan. Varianta fără sunet. Şi asta fiindcă afli că pentru 1 oră de zbor uşor la 1000 de m altitudine, plăteşti fix 150 de euro de persoană. Deci cam un salariu mediu pentru o oră de plutire, el şi ea. Te gîndeşti că la banii ăștia iei avionul dus-întors pînă la Milano şi te plimbi şi 4 ore.
Şi dintr-o dată, terasa de la Brînduşa ţi se pare o opţiune mai bună de week-end. Micul 2 lei. Berea 5. Ştiind sigur că, dacă vrei, după 5-6 beri vei putea și vedea lumea altfel. Mă rog, cam ştii și cum. Şi n-ar fi chiar o surpriză. Și-apoi te amăgeşti singur:
– Mai bine că n-am mers! Cine ştie, dacă ţi se făcea rău acolo sus? Unde te duceai? Poate dacă eram mai tineri…
Sursa foto
Le mai zice…spume.
De ce?
Baloane, spume, bulbuci, sifon…fac parte din aceiasi familie…
Mai bine sar cu parașuta, că-i mai palpitant și probabil mai ieftin. Iar micii și berea, după aia. 🙂
Şezi ghinişor că cu paraşuta e şi mai şi. E cam 1000 lei de persoană dacă vrei film, poze în aer etc.
Nu vreu poze, nici film, doar un meseriaș care să sară cu mine.
Atunci e doar 700 lei. Îţi fac o rezervare 😉
700 e tot multicel… la strejnic stiu ca sunt preturile nitel mai mici, dar nu am verificat… sau tu chiar la strejnic te referi?
Eu ziceam de cea de la TNT Brothers Dropzone. Asta fiindcă un amic s-a dat pe-acolo.
eu pt septembrie chiar am pe lista saltul 🙂
Nu degeaba se spune că zbori o dată, nu uiţi niciodată. La banii ăştia… cred şi eu că-i de neuitat.
De zburat am zburat, nu zic. Dar cu avionul. Sincer nu prea văd diferenţa. Poate doar că tre să stai mai îmbrăcat acolo sus dacă eşti în balon. Da, saltul cu paraşuta e altceva. Sincer nu cred că l-aş mai încerca acum. Poate în altă viaţă dacă nu mă ma obliga vreo îmbrejurare.
subscriu ideei că mersul cu balonul e fix o labă. poate fi interesant când te ridici, ăia 1000 de metri. in rest, plutești și ajungi sărac.
Alţii declară că-i mai tare ca sexu. Ce să zic, fiecare cu senzaţia lui. Pînă n-o trăieşti personal, poţi doar să ţi-o închipui. Cum spuneam, eu cred c-o las pe viaţa ailaltă.
Cam aşa şi eu, la saltul cu paraşuta…mult entuziasm până am văzut cât mă costă fericirea mea! :))) Mai am însă o şansă, vine ziua mea!
Fiind vorba de o dată în viaţă, dacă chiar vrei…
Oricum, am auzit că e ceva mai tare decît un sejur ratat complet la mare. Ca senzaţie. 🙂
Cum eu stau la mare…trebuie soţu’ să-şi arunce nevasta din avion! Măcar o dată în viaţă, că a doua oară sigur nu mai vrea nevasta!
Ideea e să te arunce cu paraşută. Şi neapărat cu un nene priceput la aşa ceva ataşat în spate. Asta dacă vrei să ne mai şi scrii trăirile pe blog după. 🙂
Depinde cât de tare îl supăr în ziua respectivă! :)))
Cel mai bine folosesti baloane cu heliu , iti trebuie cateva mii sa poti zbura dar poti incerca :))
Era şi un desen animat cu varianta asta. Dar parcă apăreau probleme.