După ani de zile de şters colţul gurii de salbele de băluţe proprii, cauzate de privitul la marketingul agresiv de pe paginile produselor ce incep cu ” i “, am reuşit să devin un posesor de iPad Air. Bineînţeles nu ultimul Air 2, că încă mai am un sistem de valori impins spre cumpătare, zic eu. Sau spre zgârcenie, după cum zic în astfel de cazuri, cu răutate, alţii :). Ca orice produs Apple, bun dar nejustificat de scump. Face aceleaşi lucruri ca oricare alta tabletă de top similară. Dacă ai bani de aruncat, o poţi cumpăra, deşi ai putea face şi altceva cu diferenţa. Bunăoară să dăruieşti 2-3 tablete mai ieftine unor copii mai nevoiaşi, care se vor bucura însutit mai mult decât tine în faţa ultimului răcnet de la Apple. N-aveţi idee ce sentimente poţi încerca, atunci când eşti strâns în braţe de un astfel de copil, cu ochii în lacrimi, bucuros că-şi poate atinge acum visul lui ce părea intangibil. Şi aici vorbesc din proprie experienţă…
Dacă totuşi eşti decis să cumperi (că de investiţie nu poate fi vorba aici), nu are rost să te arunci la produsul vârf de gamă. Cât timp producătorii scot acum pe bandă noi modele, saltul tehnologic nu mai e atât de mare, iar diferenţa de preţ e doar costul pentru snobism. Iar dacă te consideri ca şi mine, mai cumpătat, urmăreşte promoţiile. Eu am luat-o de Crăciun cu 1600 lei. Un preţ rezonabil pentru un astfel de produs. Nu vreau să mă gândesc de unde diferenţa de 700 de lei faţă de preţul normal, enormă ca discount pentru acest produs şi în ce buzunar rămâne la final. Mi-e oricum greu să cred că magazinul de unde am luat-o eu a vândut-o în pierdere…
Îndrăznesc să sper că acum, plătind preţul pentru un bilet, voi avea şi eu dreptul de acces când va veni timpul, după cum mi-o fi scris, în iHeaven sau iHell. Sunt sigur că priceputul şi ambiţiosul Steve Jobs deja lucrează la a doua generaţie a produselor…