De fiecare dată cînd mai vorbesc cu maică-mea şi-mi tot povesteşte despre cît s-a făcut legătura de leuştean sau cît o mai jupoaie ăia cu întreţinerea, invariabil îmi serveşte sumele alea care, pentru o fracţiune de secundă, mă blochează. Creîndu-mi un oarecare impact emoţional la auzul diferenţelor enorme pentru kilu de icre negre între Bucureşti şi Galaţi. Noroc că-mi trece repede.

Şi asta fiindcă nu e chip s-o fac să renunţe la “milioanele” de pe bani. Am tot încercat să-i explic că n-are rost să se chinuie cu calculele. Dar ea nu şi nu. Insistă să se complice. Tot făcînd conversii între preţul de pe etichetă, cel de pe bancnote şi ăla din cap. O mai sperii şi cu trecerea la euro, dar nimic! Preferă să rămînă milionară. Servindu-mi-o de fiecare dată pe aia cu: “Ei las că înţelegi tu!”

Recunosc, mi-a luat şi mie cîteva luni pînă am reuşit resetarea creierului la noile valori. Dar acum e mult mai uşor. Plus că sunt numai avantaje. Că una e să-i spui unui coleg: “Dă şi tu o sută de lei pînă la salariu” şi altfel îl sperii cu “N-ai şi tu un milion?

Bine, observ că nu e singura în această situaţie. Sunt o groază de oameni care se ambiţionează să trăiască în trecut. Asta deşi mîine-poimîine se fac aproape 11 ani de la denominare. Dar problema e că şi mulţi dintre cei tineri o ţin langa cu milioanele. Mă rog, aici nu mă refer la acei tineri de bani gata ai şmecherilor, pentru că ăia chiar la milioane se referă. Şi nu de lei ci de euro.

Un fost coleg francez, venit în România exact în anul cînd s-a făcut denominarea, ne povestea că şi în Franţa, mai demult, a durat cam 20 de ani pînă cînd toată lumea a acceptat trecerea de la francul vechi la cel nou. Iar cum la noi profeţiile astea pe 20 de ani nu prea ţin, perspectiva nu e deloc roză. Dar dacă sunt optimist, ne-ar mai rămîne vreo 9 ani de aşteptat pînă cînd, statistic vorbind, mă voi putea şi eu înţelege cu maică-mea din prima în privinţa preţurilor. Asta dacă nu trecem la euro între timp. Că iar o luăm de la capăt cu: “Dar-ar boala-n capul lor să dea cu prostiile lor cu tot!

sutalei

sursa foto

8 Comments

  1. opantazi

    Guilty! Din cand in cand, si eu ma dau milionara… Pai se compara un salariu de 20 de milioane cu unul de doua mii?! Cea mai tare faza am auzit-o recent la o benzinarie: “Puneti-mi si mie benzina de un milion. Bani vechi!” 😀

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Like a bo$$…

      Reply
  2. calinakimu

    Problema nu este cum ii zici, este ce poti cumparara cu ea, iar cea capital este…cati ai ?!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Astea intră la detalii 😉

      Reply
  3. racoltapetru6

    Am știut de la început că nu-s capabil să devin milionar. De aceea am socotit de la început banii la valoarea lor, dată de ceea ce scrie pe ei.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ei lasă c-ai fost şi tu pînă în 2005 😉

      Reply
  4. Adela

    Ba eu prefer milioanele. Mi se pare că pierd valoarea banilor

    Cel mai tare m-a enervat că, făcând această trecere, chestii ceva mai ieftine și-au dublat prețul! Tocmai că suna puțin (șervețele de nas, covrigi, bilete de autobuz). Da’ de la 5000 ROL, la 1 RON, e dublu, nene!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Eu personal nici nu mai ţin minte valorile alea. Dar acuma hai să fim sinceri: cîţi ne dorim mărunţiş prin buzunare? Că şi cerşetorii de la stop dacă primesc aşa ceva, îi aruncă cît colo.
      Iar legat de pierdutul valorii banilor, stai liniştită. Au alţii grijă de asta.

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: