Printre multele nefericiri ale României e și aceea că nu are o pepinieră care să producă adevărați oameni politici. Una care, în prag de alegeri, să ne permită să nu mai fim nevoiți să alegem mereu răul cel mai mic. Şi asta numai după ce s-au terminat toate dezvăluirile, scandalurile, îmbrâncelile și scuipaţii celor din galerie, uneori parcă mult mai interesați de câștig decât candidatul.
Așa că, vrând-nevrând, trebuie să acceptăm iar un joc de alba-neagra, care oricum ne place și ne umple de adrenalină. Faptul că, invariabil, după joc populația rămâne mereu zâmbind știrb cu neagră și clasă politică cu albă, nu scade cu nimic plăcerea jocului. Ne simțim activi și importanți. Iar cei din partea cealaltă a mesei, abia ne-așteaptă la următorul joc.
Regulă zice că în acest joc, câștigătorul nu poate luă totul. Nici nu are cum. Potul trebuie împărțit cu chibiții și oamenii de încredere care au asigurat atmosferă. Se lucrează în echipă și nici nu se poate altfel.
Acum, la măsuță din centru a apărut și un neamț. E din provincie și, ce-i drept, nu pare a fi lucrat prea mult în branșă. E perceput că un amator ce vrea să strice piața. Nu prea are nici papagal. Nici echipa lui nu prea e de soi. Figuri cunoscute, prinse mai de mult cu mâța-n sac, dispuse să-l inițieze în tainele jocului. Pentru cotă parte, firește. Şi el vrea să câștige dar, forțat de corectitudinea din adn-ul lui, înclin să cred că a pus două albe la bătaie și doar una neagră. Să avem și noi măcar o șansa mai mare. Că despre câștig…