Cît e kilu de TVR?

Acum cîteva zile, o ştire caldă a trecut, aproape nebăgată de seamă, peste ţară. La cît de tare arde soarele pe-afară, era şi culmea s-o mai observe careva. Mai ales că se şi referea la ceva ce nu mai interesează pe nimeni. Deşi toţi plătim pentru asta.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a blocat, luni, conturile Societăţii Române de Televiziune (SRTv), din cauza datoriilor pe care TVR le are la bugetul de stat, potrivit Mediafax.

Nu-i aşa că-i fix-pix? Te afectează cu ceva? Nici pomeneală! Jalea-i mare doar pentru angajaţii de acolo care dau, oare a cîta oară, cu capul de rezultatele ineficienţei muncii lor. Refuzînd parcă să înţeleagă că oricît ai sta şi te-ai chinui tu în mina de cărbune, omenirea a trecut între timp la eoliene şi panouri solare.

Ca de fiecare dată cînd se ajunge în acest punct, degetele se îndreaptă firesc spre conducere. Aia care de 25 de ani a însemnat doar o colecţie de politruci jenanţi şi nu management bazat pe decizii pur economice şi de eficienţă, ca în orice altă televiziune din piaţă. Acum e rîndul lui Lemn Tănase. Cel care pesemne că joacă la două capete cît timp încă n-a prins viteză pe scări de la şuturi.

Din interior, unul care e sigur că ce produce se şi vinde, Moise Guran, îndrăzneşte cu subiect şi predicat, să strige HUO! Mă rog, sună şi a mesaj de despărţire cît timp managementul actual rămîne si face tumbe penibile pentru, sanchi, creşterea audienţei şi redresarea economică. Dar e pe undeva o premieră.

Ok. Să zicem că pleacă Tănase şi vine Caratase. Şi cu asta ce-am făcut? Oare chiar mai merită să ţii pe banii luaţi cu forţa unei legi abuzive, o televiziune la care audienţele şi cifrele de performaţă zic altceva? Că absolut nimic, dar nimic din ce produce TVR nu sare mai sus de locul 20 în orice clasament de audienţe te-ai uita. Nu vorbim de chestii punctuale gen meci de fotbal echipa naţională, olimpiade, etc, ci strict de grila cu programe zilnice. Filme, seriale, emisiuni de divertisment, buletine de ştiri, niciuna nu pupă în top 20. Lupta e clar pierdută.

Nu cred că trebuie să fii cine ştie ce manager priceput că să-ţi dai seama că un asemenea business trebuie închis. De altfel, afacerea în sine e construită pe principii ilogice şi păguboase. Deci e ca o firmă unde sunt milioane de acţionari, care n-au niciun drept să aleagă consiliul de administraţie al afacerii sau să-i ceară socoteală pentru deciziile falimentare şi sunt obligaţi de lege să contribuie lunar cu bani de-acasă. În ce dimensiune trăim? Practic, o ţară întreagă susţine o afacere din care se îmbogăţesc doar unii şmecheri, înfipţi politic acolo, dîndu-şi singuri salarii pentru o eficienţă existentă doar în capul lor, fără nicio pricepere sau tangenţă cu performanţa în domeniu.

De fiecare dată cînd se pune problema închiderii, apar unii care o ard pe cultură. Aia cică necesară maselor. Că fix asta trebuie să facă o televiziune naţională. Că realitatea crudă e alta, nici măcar nu contează. Degeaba faci tu “cultură” cu emisiuni programate în creierii nopţii, dacă în prim-time celelalte televiziuni descriu cu lux de amănunte ce, cum, unde şi de cîte ori i-a băgat atacatorul victimei chestii (cuţit, pumni, rangă, penis, etc), întrebînd apoi cu nonşalanţă: “Şi ce-aţi simţit?” Şi chiar dacă le-ai băga mai devreme în grilă, pe cine interesează, dacă nu ştii sau nu poţi să atragi lumea cu aşa ceva? Pentru că e clar, vinzi un produs care nu se cere sau e foarte nişat. Ok, dacă vrei şi insişti s-o faci, fă-o pe banii tăi! Nu mai veni să ceri alţii cu tupeu.

Mai apare argumentul ăla de doi bani cu mîncatul de rahat mesajul politic ce trebuie să ajungă la toţi în campania electorală. Păi pentru asta putem păstra o singură cămăruţă, ce se poate închiria cu programare doar în perioada campaniei electorale. O dată la fiecare 4-5 ani. Deşi, între timp, au apărut o groază de canale alternative de propagare a informaţiei. Chiar mult mai penetrante decît o televiziune. Deci şi aici e cam gata!

Una peste alta, fără a face nimic bun, se acumulează datorii peste datorii, deşi o sumă impresionantă de finanţare gratuită vine lunar de la toţi locuitorii ţării. Cu toate că sunt milioane de consumatori tv care nici măcar nu au TVR pe vreun buton al telecomenzii. Dar plătesc pentru asta. Şi nu poţi să nu te-ntrebi de fiecare dată, la ce mai e bună o televiziune naţională care doar îmi ia banii cu forţa? Ca să văd doar divertisment jenant şi vechi, cu prezentatori lipsiţi de orice spontaneitate, citind texte penibile şi cerşind aplauze? Să văd secvenţe din filmoteca de aur însoţite de comentarii inutile? E aproape toată pe youtube şi dacă nu e, ar putea fi pusă că ieşim mai ieftin.

Pe mine personal, TVR mă numără printre puţinii ăia care se adună în cifrele minuscule de audienţă doar la Biziday (care se autofianţează şi chiar aduce bani pentru TVR) şi Starea Naţiei (care şi-a cîştigat singură publicul ei fidel într-un timp extrem de scurt). Accidental la Garantat 100% dacă e în vreo reluare. Dar astea sunt emisiuni de tip One man show (bineînţeles cu echipa aferentă din spatele camerei). Fiecare cu cîte 40 de minute. De restul timpului ce facem?

Nu mai e valabil nici argumentul că fiecare are dreptul de acces la informaţie. Că, să fim serioşi, cablul şi sateliţii au cam ajuns în orice cătun din ţară. Iar cînd ai la îndemîna telecomenzii un Suleiman şi-o Noră pentru mama, cui îi mai arde la miezul nopţii de Garantat 100%? Atunci începe acţiunea pe canalele specifice. Alea de unde se umplu de cultură băieţii din Vaslui.

Sursa foto