Speriat de norul negru de critici abătut din senin peste mîndreţea lui de lege, cel mai iubit fiu al PSD-ului a făcut o mişcare specifică inteligenţei olteneşti: a şters postarea de pe FB şi a repostat-o. Pe curat. Motivîndu-şi decizia de a șterge cele peste 3.000 de comentarii primite, cu un gest larg, de aruncare la 360 de grade a prafului în ochi, cum că i-ar fi fost greu să le răspundă tuturor. Că doar îl obliga conştiinţa. Nu poţi lăsa fără răspuns soborul de cetăţeni care îţi cîntă în cor “Defăimat este!“. Că deh, tuturor ne e drag-nea Liviu.
La urma urmei, ar fi fost şi imposibil de făcut. Mai ales cînd totul e exact ca şi cînd ai lăsa un căcat pe un drum de ţară în plină vară şi apoi te-ai lupta cu norul de muşte cărora să le explici că ce ai făcut tu acolo e de fapt o intenţie bună de care nu trebuie să se atingă nimeni.
Dar ce mă sperie acum nu e faptul că omul a făcut un căcat. La urma urmei toţi facem aşa ceva. Ci faptul că mulţi alţii din jurul lui stau cu evantaiele deasupra, lăudîndu-i moţul. Şi arătînd lumii că, în curînd, va trebui să ne obişnuim cu mirosul. Ăla de care credeam că am scăpat odată cu plecarea altui oltean sensibil la defăimare. Care a început şi el la fel. Cu paşi mărunţi. Explicînd pe îndelete tuturor celor care nu prea înţelegeau din prima cum e cu visul de aur al omenirii.
Ideea e că ăla a sfîrşit prost. Iar ăsta pare că vrea cu tot dinadinsul să ne demonstreze că nu trebuie să mai aşteptăm sfîrşitul. El deja este.
Gata! Cred că știu cine e nea Mustață! 🙂
S-a strigat Bingo!
S-a strigat bingo aici, între noi. În lumea multă și largă Nea Mustață continuă să ne lucreze ld portofelul gândurilor.