Mi-au căzut ochii pe noul slogan de campanie cu care, cea mai cunoscută bibliotecară a țării, vrea să sucească din nou mințile bucureștenilor doldora de carte. De aia de bucate. Că vorba aia, bani de pomeni mai sunt, rude, cunoștințe și obligații din Voluntari de angajat la stat sunt slavă domnului, catedrala e tot la roșu… E drept, figura pare să mai țină doar la cei pentru care țățismul, habarnismul administrativ și tupeul cheltuirii banului public pentru propria statuie sunt virtuți ce te califică pentru funcția de primar general al unei capitale de țară, deja aflată pe aparate la ATI.
Acuma nu știu dacă oi fi avut ochii obosiți sau chiar așa este, dar pentru mine, dacă citesc de sus în jos prima literă din cuvintele alea, atent alese de madamă ca să iasă mesaju, apare FIREA, iar dacă citesc de jos în sus, îmi iese ALUPIGUS.
Cred că istoricii ar trebui să mai caute puțin prin hrisoave. Că dacă te uiți la românii de pe stradă, cum poartă măștile, e clar că n-avem nici o legătură cu dacii și romanii. Noi suntem urmașii lui Barbă-Cot.