Povestea lui Moș Arthur

Citeam că, speriat de larma hoardelor de daci liberi, plini de lacrimi cu muci, care păreau că mai aveau puțin și tăbărau cu furcile prin ograda proprie din Liechtenstein, musiu Freischütz a ieșit azi în poarta palatului și i-a luat princiar cu huo pe iobagii de pe net. Ăia de-și rup acum zdrențele de pe ei, de dragul împușcatului urs Arthur, devenit peste noapte o comoară națională, deși până acu 5 zile nici dracu nu auzise de el.

Omu a băgat în austriacă un: ”să moară mama dacă n-am tras la o ursoaică pitică și arțăgoasă, așa cum am plătit și nu la ce-a dat de înțeles unu verde din România!” și a zis că are poze cu noua lui carpetă de blană care e pusă la uscat în curte.

La cum au reacționat autoritățile de la noi, făcând, ca de obicei în astfel de cazuri, din armăsar țânțar, dacă mai vine și ăsta cu alte dovezi, parcă văd că, la final, concluzia va fi că: ”N-a fost dom-le niciun urs. A fost un pârș mai mare. Și de fapt nu l-a împușcat ci l-a călcat din greșeală cu un Aro vechi, închiriat pentru plimbare de la Romsilva, care a rămas fără frâne. Bineînțeles, vinovat e mecanicul de la parcul auto care n-a făcut referat pentru piese”.

Altminteri, drum lin printre stelele verzi, moș Arthure! Dar mare grijă și la gospodăriile îngerilor unde ai fost chemat să dai iama. Că dacă-i superi și pe ăia, dracii te ia! Fix ca și pe pământ!

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.