După o noapte de stat în fața oglinzii, așteptând degeaba răspunsul la întrebarea: ”Cine-i mai coios din coaliție?”, ieri am aflat că Cîțu a venit nervos la serviciu. Și-atât de plin de draci a fost că s-a apucat de curățenia de Paște la guvern. Prea îl presau chestii care se adunaseră de atâta timp într-o grămadă mai inestetică chiar și decât propria-i freză.
Și a început fix cu covorașul ăla de care, din prima zi în care a fost întins la Guvern, s-au tot împiedicat toți înjurând a pagubă și, de ciudă, s-au apucat să-și șteargă bocancii de mizerie. De-a ajuns în doar câteva luni o zdreanță din cauza căreia risca guvernul să rămână fără oaspeții care veneau cu treabă mare pe acolo.
Asta e. Altul la rând. Că-s ieftine acum. Mai rămâne doar să se înțeleagă cu vânzătorii asupra culorii.
Ce e ciudat e că, deși e ponosit, vechi și arată ca dracu, persanu ăla din sufragerie rezistă. Indiferent de proprietar. Ce înseamnă dom-le o țesătură bună, care face toți banii…
Am tot citit azi râuri de păreri vis-a-vis de schimbul de ”ba p-a mă-tii!” dintre doi tocilari de facebook ce s-au trezit să-și încordeze mușchii pe sub hainele de oameni politici ce stau pe ei ca pe gard. Și-am ajuns la concluzia că toată râca asta dintre Cîțu și Voiculescu, poate fi rezumată, simplu, printr-o poezie celebră:
”Andromaca mulge vaca. Vaca linge Andromaca. Andromaca bate vaca. Vaca-mpunge Andromaca. Andromaca-mpuşcă vaca! Morala: Ce făcuşi, fă Andromaca? Uite, nu mai este vaca”
Vaca era bou! În loc să fiți mîndru că Cîțu s-a arătat a fi bărbat politic, pe bune, îi țineți parte lu’ șmecherul clasei!
Desigir Cîțu n-a acționat de capul lui, a avut verde de la Cotroceni, dar le-a arătat pițiflengherilor cine este șeful! Pentru treaba asta jos pălăria!
Nu-ș ce să zic, dar mie nu mi se pare că i-ar sta bine pălăria pe cap nici lui Cîțu. O fi de la freza aia ciudată, o fi de la altceva…