Alexandru e “ăla micu”. E lumina ochilor tăi şi, ca tată, te mîndreşti cu el. Că doar e cel care-ţi va duce numele mai departe.

Acum e la vîrsta primelor tentaţii. N-a terminat nici măcar gimnazialul, dar deja are glume în program. Normal, că doar – vorba proverbului – n-a sărit prea departe de trunchi. Îl vezi şi ştii ce poate. Din punct de vedere şcolar, rezultatele din spate ţi-au demonstrat că are potenţial. Şi cu toate astea, ca majoritatea copiilor, consideră că altele sunt priorităţile în perioada asta. Altele decît şcoala. Că doar e mult mai interesant să pierzi ore întregi pe facebook, rîzînd la statusurile colegilor cu “M-am băşit!“, sau împuşcînd draci şi orci pe calculator, în loc să vezi ce-au mai inventat urmaşii lui Gheba.

Într-un fel îl înţelegi. Dar oricît de mult ai face-o, ca părinte responsabil nu poţi să-i cînţi în strună. Şi nici nu poţi să-l laşi să crească precum buruiana pe lîngă casă. Chiar dacă tot aşa gîndeai şi tu la vîrsta lui. Şi singura diferenţă era că, în lipsa tehnologiei de acum, n-aveai cum să dai mai departe un filmuleţ cu unul care se bese, ci trebuia să-l povesteşti. Dar poanta era aceeaşi. Cine nu rîde de-o băşină?

Vacanţa de vară i-ai lăsat-o liberă. Nu l-ai stresat cu nimic şi ai considerat că n-are rost să-l baţi la cap cu extra teme. La naiba! Ce fel de vacanţă mai e aia dacă e plină de teme “pentru vacanţă“? Gîndeşti că destul absurd ai îndurat la vremea ta. Mai ales că ăla micu te-a asigurat că totul e sub control. Şi vrei deja să-l tratezi ca pe un om matur. Să-i insufli responsabilitatea faptelor.

Numai că anul şcolar a început şi ai observat că doar calendaristic. Ăla micu era tot în vacanţă. Preferînd în continuare mai mult tableta cu discuţiile interminabile de FB. Şi singurul loc unde chiar insista să muncească suplimentar, era în castelul cu vampiri şi zombi, din jocurile de pe calculator. Străbătut permanent şi pînă la ore tîrzii de ambiţia de a-şi îmbunătăţi recordul.

Iar rezultatele s-au văzut imediat. Exact în ziua în care ţi-a venit plîngînd acasă. Ai crezut iniţial că l-o fi bătut careva. Dar nu era cazul. Luase un 4 la matematică şi o virase scurt, mizînd pe partea emoţională:

  • Dar am ştiut cel puţin 80%, a aproximat el printre muci. Poţi să-i întrebi pe colegii mei. Dar profu mi-a pus 4. Are ceva cu mine!

Îl laşi să se calmeze, spunîndu-i că, spre deosebire de el care abia e la început, tu ai parcurs deja toate textele şi scuzele posibile. Convingîndu-l că, în ciuda aparenţelor, şcoala nu prea s-a schimbat între timp. Cel puţin nu pe partea de minciuni şi explicaţii puerile. Şi ca să-i şi demonstrezi cîtă dreptate ai, aplici tacticile strămoşilor atacaţi de turci. Pîrjolind în calea lui toate tentaţiile care l-ar putea distrage de la studiu: parolare calculator, confiscare tabletă, consemn la domiciliu şi înlocuirea smartphone-ului cu unul simplu. Unul cu culori doar pe cele două butoane de apel: roşu şi verde. Urîndu-i succes pentru două luni de acum înainte.

Apoi îl vezi transformîndu-se sub ochii tăi. Exact ca Bănică în filmul “Liceenii“. Face teme pînă tîrziu în noapte, te roagă să-l mai ajuţi pe ici pe colo la vreo problemă care-l blochează, ia la rînd în momente de respiro cărţile din bibliotecă. Noroc că şcoala nu mai are atelier, că cine ştie, mai sărea noaptea pe fereastră să facă cine ştie ce piese la strung.

Şi încet-încet, 4-ul ăla se corectează. Apar firesc notele de 8,9 şi 10. Semn că se poate. Şi după cele două luni, ca o dezlegare la peşte în calendarul ortodox, vine şi cea la tehnologiile de vîrf. Ăla micu spune că a înţeles ce i-ai demonstrat şi promite solemn c-o va ţine tot aşa. Asta în timp ce butona de zor pe tableta reprimită, încercînd să recupereze de unde a rămas.

Şi pentru că, între timp, pe piaţa jocurilor au apărut alte năzbîtii, te trezeşti şi cu o rugăminte de a-i cumpăra unul nou. E la modă şi toţi colegii sunt deja în reţea. Doar Alexandru al tău mai lipseşte de acolo. Şi uite, acum jocul e la o ofertă de Black Friday, la un sfert de preţ.

Intri pe net, verifici, te sfătuieşti cu soţia. Hai să i-l iei! Că tot vine Moş Crăciun şi scapi de-o grijă. Poate că şi merită, ca o recompensă pentru strădania lui. Ăla micu e deja într-un picior. Da! Da ! Da!

Îl cumperi on-line. E în două variante: aia ieftină de bază şi cea cu super arme, armuri şi alte rahaturi virtuale care iau minţile jucătorilor. Ăla micu ţi-a cerut-o pe cea de bază. Îţi faci un mic calcul şi te hotărăşti să-i faci o surpriză. Pe genul unei plimbări de găleată cu ovăz prin faţa calului:

  • Alex, vrei varianta extra?

Brusc, ăla micu rămîne o clipă paralizat. Se ciupeşte să fie sigur că nu e vis şi sare pe tine umplîndu-te de lacrimi:

  • – Eşti cel mai bun tată din lume!

Apoi te ocupi de achiziţie. Lucrezi simplu şi elegant. Selectezi opţiunea, bagi datele cardului şi suma de plată. Apoi dai click pe “Plăteşte”. Şi fix la cinci secunde după ce firma ţi-a mulţumit pentru achiziţie, auzi din camera alăturată: “Bip-Bip!”. E telefonul soţiei care a primit un SMS. Şi după încă 10 secunde, pereţii care vibrează:

  • – ALEXANDRUUUUU!

Te uiţi la ăla micu, îngheţat de spaimă, ca iepuraşul în faţa cobrei. Aproape că-i auzi bătăile inimii. Iar obrajii îi virează instantaneu spre roşu. Ştii şi tu că tonul ăla al soţiei înseamnă un singur lucru. Mai ales de cînd notele şcolare le sunt trimise părinţilor pe telefon.

  • Ce-ai mai făcut? apuci să-l întrebi
  • Păi… ni…nimic… adică nu..nu ştiu… dar cred că am uitat să vă spun: am luat mai demult un 5 la engleză şi…

La naiba! Iar ai treabă. Tre să modifici parola la calculator, luat tabletă, schimbat telefon… Iar ăla micu intră în postul Crăciunului. Unul prelungit. Şi-şi va vedea armatele abia cumpărate la primăvară. Noroc că nu cer de mîncare.

nota10

sursa foto

12 Comments

  1. ccrrsstt

    …deci sunt in statie la tramvai si rad cu lacrimi, se uita lumea la mine si cred ca-si spun in sinea lor…. “.vai saracu’, a luat-o razna de tanar” :)))))))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Las că te-au văzut şi dansînd la bară. Ce mai contează?

      Reply
  2. Mary M

    Mai sa fie …fi-miu nu’i unicat ?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ei, ba da. Dar în felul lui.

      Reply
  3. Silvia Monica Duma

    Eu sunt la inceput….

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Stai liniştită că nu are ce să se schimbe pînă mai creşte. 😉

      Reply
  4. gheo

    Pentru un amătît de 5 la engleză atîta pedeapsă? Țîțî!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Dacă laşi ştacheta jos, acolo rămîne.

      Reply
  5. racoltapetru6

    Las’ că-i băiat bun Alexandru. Doamne feri de mai rău! 😉

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Brînza, burduful, cîinele… 😉

      Reply
  6. Renata Carageani

    Habar n-am cum e Alexandru. Din punctul meu de vedere, bine că există. De reparat, se poate repara orice. Mai ales o notă mică.
    Din pricina unei mame ca a lui Alexandru, după ce am luat UNU la extemporal la istorie, am adăstat oră de oră la muchia catedrei, să mă asculte moșu de istorie, să iau opt de zece la oral, plus unu, la extemporal. împărțit la nouă, fac nouă. Și cu zece la teză…
    Doar ca să nu afle ai mei că am copiat la extemporal și că mi-a pus Moșu unu.
    La ce mi-a folosit?
    La nimic.
    Doar că tata a murit fără să știe că fii-sa a copiat la un extemporal. Deci a murit mai liniștit. Deși, a murit așa de subit, încât nici nu bănuia că moare. Credea că trăiește.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Na belea că ţi-am scormonit prin tolba cu amintiri dureroase…

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: