Acum vreo cîteva zile, pe cînd veneam dimineața la serviciu, m-am trezit claxonat din spate de o mașină. Aflîndu-mă deja în parcarea magazinului la care lucrez, una suficient de mare și perfect goală la acea oră, mă pregăteam să-i urez chestii matinale și o zi bună mamei celui care se încăpățîna să n-aibă loc de mine. Așa că mă întorc și pînă să deschid gura, dau cu ochii de un nene care, din dosul unui zîmbet forțat și lăsat liber de geamul coborît al Dusterului pe care-l conducea, mă întreabă cît se poate de natural, de parcă m-ar fi claxonat în Roma:

  • Bongiorno! Parlare italiano?

Îi bag scurt un ”Si”, mai mult ca să mă dau mare, cu gîndul că port în mine gena recesivă a lui Traian (și aici vorbesc de împăratul roman, nu de antigăozarul de Băsescu) și nu pe aia a lui Ragnar Lodbrok. Plus că mă bazam și pe cele două mîini libere.

Apoi ascult povestea omului, din care pricep anevoie cum că venea de la un tîrg de aparatură desfășurat la Romexpo. Lucrînd în branșă, la un magazin de specialitate, dau să înțeleg că omul e interesat să-și prezinte marfa și aici și vreau să-i explic că biroul colegilor ce se ocupă de achiziții e în altă parte. Dar imediat omul mă oprește și-mi spune repezit, ca la mă-sa acasă, de mi-a băgat compilatorul de text pe avarii, că peste 3 ore trebuie să plece în Italia, cu avionul, motiv pentru care nu mai poate lua aparatura cu el și ar vrea să găsească pe cineva interesat de o pompă de apă și un compresor. Și uite, a naibii karmă norocoasă, m-a găsit pe mine! Le are în portbagaj, sunt noi-nouțe și le dă la prețul de producător din factura pe care se grăbește să mi-o bage în față. Nici nu costau mult. Un adevărat chilipir. Doar 3561. Euro. Și nici nu-mi mai aplica tva.

Văzîndndu-mi pesemne perplexitatea în fața unei asemenea oferte de gang dubios, omul se mai asigură o dată că răspunsul meu e ”Siguramente No” și apoi, băgînd direct a doua, face stînga-mprejur ieșind în trombă din curte. Lăsîndu-mă singur în mijlocul parcării goale, cu telefonul mobil setat pentru un selfie, pradă unei întrebări ce mă pune serios pe gînduri: Oare chiar am față de prost?

Pumping-at-Work

foto

 

Facebook Comments

15 Comments

  1. Dede Cati

    Nu cumva avea si-un ghiul de aur pe care doar ce l-a gasit, si care lui oricum nu-i trebuie :)))))) Si ti-l dau ieftin domne :))) De uimire ca ti-as scapat printe dejte un asemenea chilipr, ai uitat sa-ti faci si selfie )))) Maca{ ro ]narii astia:)))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      N-am observat vreun ghiul dar nici el n-a insistat. Și să știi că pipiul îmi șușotea că individul doar o făcea pe italianul vero. Că deh, tre să vii pe piață cu idei noi și originale.

      Reply
  2. I am we are

    Are zona mare de acoperire tipul. La mine, in Valcea, a venit cu o pompa si un generator, ambele Honda (cica), tot cu factura de aproape 4000 Euro. Vazandu-ma negru si chel, a propus sa ii fac o oferta, el fiind incapabil sa le ia in avion spre Italia. I-am zis ca nu imi trebuie, la care a zis ca vrea 900 Euro pe ele. L-am dus la o firma vecina unde le-a vandut cu 500 Euro pe ambele. Erau facaturi. Nu l-am intrebat pe vecin daca ii mai merg, mi-a fost rusine de el.
    Mi-a placut de actorul macaronar, chiar mi-am dorit sa il ajut sa isi vanda belejurile.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Pesemne că de aia se și aruncă la sume așa mari. Are cheltuieli cu deplasarea. De aplaudat totuși îndrăzneala lui de a face performanță în branșă pe o nișă destul de îngustă.

      Reply
  3. Renata Carageani

    Deși povestea scârțâie din toate încheieturile trebuie să recunosc că autorul nu duce lipsă de originalitate. Merita banii! Nu te-ai săturat de oameni serioși și modești care și-au internat soția la spitalul ăsta (și ți-l arată, că nu știu cum îi zice) și au dat ultimul ban și n-au cu ce să-și cumpere bilet de tren, că sunt din provincie?
    Pipiul tău îți sugera corect: făcea pe italianul. Că niciun italian nu întreabă dacă „parlare italiano”. Întreabă „parli” și asta înseamnă că te tutuiește sau „parla”, ceea ce înseamnă că te dumneavostrește. Dar vezi? Mare psiholog escrocul! Te-a întrebat cu infinitivul, pe care-l înțeleg chiar și cei care au învățat italiana cu Ricchi e Poveri. Te încuraja la discuție.Mi-a plăcut teribil postul ăsta. Iar dacă e ficțiune pură, jos pălăria! 🙂

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Acuma n-am intrat în detalii de gramatică italiană că oricum el vorbea în legea lui, cu o viteză ce mă lăsase cu două ture de teren în urmă în ce privește înțelesul. C-o fi zis parlare, c-o fi zis parli / parla, iote că nu-mi mai amintesc exactamente.
      Și nu, nu e ficțiune. Ți-am mai spus că nu mă pricep la așa ceva, ci doar la dat o mînă de var realității.

      Reply
      1. Renata Carageani

        Da, ai zis, îmi amintesc, admir. Să dai o mână de var realității. Eu, îmi permit să zic, amândoi suntem destul de pricepuți să dăm nițel cu var, ca să bun de citit. Dar ce te faci cu ăia care zgârmă cu unghiuța în stratul de var și fac:”Pfuoai!… Ce praf!”

        Reply
      2. krantz (Post author)

        Nu prea am ce le face. Pentru că o zbughesc imediat și nici că-i mai prind a doua oară prin incintă. Dar nici nu-i pot acuza. Că la urma urmei e o chestiune de gust și poate că preferă altceva. Un tapet frumos colorat cu modele rococo, ca la Firea-n submarin, o faianță albă, ușor de curățat. Variante sunt.

        Reply
  4. racoltapetru6

    Probabil că ai făcut impresia unui om înstărit, de aceea ai fost abordat. De-abia apoi și-a dat seama că nu ești și fraier. 😉

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Păi de unde așa o impresie? Că nu mă dădusem jos din ultimul Mercedes și nici nu făceam parada modei. Dar, deh, omul era dator să încerce. Că dacă chiar tînjeam după o pompă?

      Reply
  5. Pingback: Mâna-ntinsă care nu spune o poveste… | Gara pentru noi

  6. Fabiola Ion

    Cred că l-ai intimidat cu italiana ta! L-ai convins că nu ai nevoie de “oferta” lui. Fără TVA.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Normal! Mai ales cînd am început să dau din mîini.

      Reply
  7. i am we are

    Vorbea perfect italiana, sigur statuse mult timp acolo. Dusterul era gri metalizat sau argintiu si tipul era si foarte frumos/prezentabil.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ăsta de la mine avea un Duster alb, cu nr de B. C-o fi fost, că n-o fi fost italian, ducă-se cu vafa lui!

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: