#metoo. Da m-am luat cu treaba și-am uitat

Îmi povestea la un moment dat un amic o fază de la serviciu. Aveau acolo un director general care, după ce fusese înfipt în funcție pe considerente politice, începuse să-și permită orice cu subordonații. Tăind și spînzurînd după bunul plac. Fiind și o întreprindere de stat, cu salarii oarecum frumoase, pentru a nu-i da ulterior motive de a-și scoate arma prostului la interval, mulți tindeau să-i înghită mojiciile și ieșirile în decor. Era oricum începutul anilor ’90 și frica de sistem încă mai funcționa la parametri maximi.

La un moment dat, la una dintre chermezele organizate într-un cadru mai larg cu colegii, după ceva consum alcoolic, directorul a început să-și laude tinerețile petrecute tot în acea unitate. Tinereți care s-au suprapus peste anii ’60 – ’70, fericiți pentru mulți dacă-i privim din punct de vedere al revoluției sexuale ce reușise să treacă granița și pe la noi. Declarînd sus și tare, cu un pahar în mînă, că el le-o trăsese tuturor femeilor care încă activau în acea unitate. Nu conta că fuseseră și ele de la începuturi sau că fuseseră angajate între timp. Important era că niciuna nu-i scăpase. Și nu admitea să-l contrazică nimeni pe acest subiect. Că legenda, ca orice legendă, avea și un sîmbure de adevăr, nu încape discuție. Și cine nu ar fi agreat romanțările de pe lîngă la un pahar cu ”băieții”? Chit că, între timp, unele dintre ”ele” deveniseră soțiile unora dintre ”ei” cei prezenți sau ai altor colegi de muncă.

Numai că, la auzul unei astfel de confesiuni, unul dintre subalterni, a cărei soție era și ea angajată acolo, a pus imediat paharul jos, a sărit peste masă și, uitînd de orice formă de protocol, l-a căutat puțin la dantură pe dom director. Normal, printre mesele și scaunele răsturnate, lumea a sărit să-i despartă. Că stai așa, că s-a înțeles greșit, că n-a vrut, că mă scuzați, că…caturi de-astea între bețivani. Ideea e că conflicul s-a aplanat oarecum și după acel moment toată lumea se comporta ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Cam pe modelul cu ce se întîmplă în Vegas…

La ceva timp după acest incident, un prilej similar de bețivăneală l-a adus pe dom director în același moment al depănărilor de amintiri futăcioase. Nici nu mai conta că deja se repeta, ca orice băutor la care limba deja face pluta în gură.

Da, băi, fraierilor! Pe toate le-am futut! Și pe Vasilica de la personal. Și pe Claudia de la comercial. Și pe Rodica de la Administrativ. Și pe-a ta băi Vasile, cînd era mai tînără! Mamă, ce fel statea! Foc ieșea din curu ei! Și pe doamna Magda de la contabilitate. Și pe-a ta, băi Gore, da tu încă nu lucrai aici. Și pe-a…

Și-n acea secundă, întreaga asistență a avut un moment de trezire bruscă din beție. Timpul rămăsese agățat între două muște ce dominau fundalul sonor în încăpere. Asta deoarece dom director ajunsese cu privirea și contorizarea în dreptul celui care îndrăznise să-l contrazică vehement data trecută și care deja pusese paharul pe masă.

… ăăă, pe-a ta, băi, Vali, nu! – a decretat directorul spre ușurarea asistenței ce și-a recăpătat respirația și și-a mai turnat un rînd în pahare.

Mi-am amintit povestea de mai sus, văzînd cam cum reacționează ”piața” de facebook din România vis-a-vis de noul prilej de eșapare emoțională cu #metoo. Am citit multe comentarii la statusuri de FB sau articole pe blog pe această temă și nu înțeleg un lucru: ce rost are această avalanșă de catharsis-uri, după ani de zile sau chiar zeci de ani de la eveniment, dacă personajul principal, cel care a creat problema, nu pățește nimic și rămîne un ilustru anonim? Că, mă gîndesc, tocmai pe acest considerent acesta a prins curaj de la prima lui/ei încercare care, nefiind dată în vileag imediat, s-a transformat în mod de lucru. Și aici mă refer la cazurile de persoane cunoscute, cu care aveai o relație de amiciție, de serviciu etc. și nu la ciudați anonimi de pe stradă de care, orice am face, societatea nu are cum să scape.

La americani, de unde a pornit acest balon de săpun media, ce cred că se va sparge în 2-3 săptămîni și isteria va lua calea istoriei, că prea e cu dus-întors, există un chip, cu nume și prenume, ba chiar și cu CNP. Un nene bănos ce-și arăta potența într-un mediu în care oricum chiloții sunt lăsați deoparte chiar și la gala premiilor Oscar. Și doar asaltul amazoanelor ce s-au umplut brusc de curaj, l-au trimis acum acolo unde îi e locul. Poate prea tîrziu, dar asta e. Milioanele de dolari asiguratoare se strîng mai greu chiar și la Hollywood.

La noi, bag de seamă că e plină țara de curajoase de facebook și de molestatori – hărțuitori ce țipă după faimă dar nu-i scoate nimeni la rampă. Nu știu, poate sună cinic, dar atașat la astfel de povești, hashtagu ăsta cu ”#metoo” îmi pare mai degrabă un fel de recunoaștere a unui moment de lașitate în fața societății, pe care n-ai vrut/putut s-o ajuți să scape la timp de elemente defecte. Și acum, dacă spui tuturor o poveste pe care ai vrut-o uitată, pe motiv că Gigel ți-a pus o mînă pe cur sau ți-a propus o avansare dacă-l lăsai să cîștige la un joc ”de-a mama și de-a tata”, totul se va rezolva de la sine.

Și mă gîndesc că dacă chiar vrem să se întîmple lucruri, e nevoie de chestiuni concrete pe tema respectivă. Altfel e doar o frecare de sex într-un cerc mai larg, cu prieteni de facebook / blog. Iar vîrful de curaj e acea replică din Caragiale: Dacă-i anonimă, semnez!

 

 

foto

22 Comments

  1. Marian

    Interesanta postare chiar daca , s-ar gasi destule dame care s-o considere misogina cel putin pe principiul : ” Draga…toti barbatii este niste porci !” 😉 Chestiile ce-au ” explodat ” taman acu’ la Hollywood , in ” cetatea filmului ” , erau arhicunoscute si nu de ieri de azi ci…cam de la inceputurile existentei sale . Doar nu si-a inchipuit careva vreodata ca , toate gagicile alea supertari , superfrumoase si “superdotate ” erau si…supertalentate ! Trebuiau sa dea si ele ” ceva de-acolo ” la barosan , nu ? Citeam in urma cu niste multi foarte multi ani , prin ’70 cred , o carte despre vedetele hollywoodiene { actori , regizori , producatori } in care erau inserate , niste marturii ale unor regizori si evident producatori , mai mult sau mai putin celebri , iar unul dintre ei spunea ca : n-a fost una care-i acu’ mare star si care sa nu-i fi trecut prin pat . Insira si numele mai multor actrite celebre deja la vremea aceea . Acesta-i atu-ul pe care damele al au vs. noi barbatii care , daca nu suntem plini de bani , putem fi potenti precum calu’ lu’ Decebal ca tot degeaba ! Povestirea amicului dumitale , aia cu ” Directorul nostru ” { pentru a aminti numele unui ” film ” romanesc de prin anii ’50 } , pai chestii dintr-astea se intamplau prin cam toate intreprinderile romanesti de pana-n ’89 { cum dracu crezi ca obtineau unii butelii de aragaz sau case peste rand daca nu dadea nevasta-sa o proba de lucru cu-n barosan ce era responsabil cu-asa ceva ? } dar si dupa ’90 . Un muncitor , un amarat de subinginer { cazul meu bunaoara } putea fi concediat intantaneu dar o secretara….NICIODATA ! Pai ce , cerea directorul sau alt barosan , ” d’aia ” de la mine ? >:( Te-ntrebi dumneata , de ce acum si nu atunci ?! Intrebarea poate fi retorica caci trebuie sa analizam contextul . Atunci , la inceput de cariera , nimeni n-ar fi crezut o amarasteanca ci pe barosan , simplu ca buna ziua ! In plus de asta azi , este arhisuficient ca …Gigel sa-i spuna unei tute : ” – Ce bine arati in rochia asta care-ti scoate in evidenta ochii albastrii ” ca s-a si facut Gigel , cu-n dosar penal pentru hartuire sexuala , NICI NU MAI TREBUIE SA-I PUNA ALEIA MANA PE CUR ! Unele legi au fost date parca in bataie de joc , asa cum in bataie de joc sant judecati niste unii care , primesc pentru c-au furat doua sute de milioane de euro , fix cat primeste si unul care-a furat doi lei pentr-o paine . Mai mult decat atat , ala care-a zulit milioanele , poate beneficia de regim preferential si..chiar de ” liberare conditionata ” { lasand la o parte ca poate primii ” cu suspendare ” } in vreme ce ala de-a furat aia doi lei… ala va putrezii in mod sigur in parnaie fix cati ani a primit ! Omule , ma bucura faptul ca te-am citit si-ti doresc sa te visezi in postura acelui director cand…le facea p’alea !!! Respect !

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Mă bucur și eu c-ai trecut pe aici. Dar să știi că visul ăla nu mă caracterizează. Apreciez totuși intenția 😉

      Reply
  2. CD

    AM PATIT-O, am suferit, am tacut. Cu toata povara am trecut, am uitat si am mers mai departe sontac, sontac. Acum nu ar mai avea rost sa ma vait, ar fi de-ampulea. S-a intamplat, am fost naiva, proasta sau fara ” minte”. asta a fost. Dar pentru ca acele momente sunt groaznice si pentru ca acestea sa nu se mai repete, ar fi OK ca sa se faca auzite. Nu stii pur si simplu ce sa faci in acele momente.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Nu zic că n-ar trebui. Dar spuse pe facebook mi se par, mie cel puțin, total aiurea.

      Reply
    2. klaus

      Well, CD, sună aiurea da’ io tot o să te gratulez cu respectul ăla de care unii abuzează. Habar n-am cum e dar realizez că mi-e frică să aflu.

      Reply
  3. Oancea Mariana

    Nu sunt de acord cu abordarea ta! Este nevoie de astfel de campanii, chiar dacă par exagerate prin efectul pe care il generează. Nu cred ca iți dai seama ce poate simți o femeie cand este agresata sexual: prima dată rămâi impietrită și fără replică, apoi te coplesește un puternic sentiment de rușine și de neputință apoi visezi să ai o putere extraordinară și să-l ucizi pe individ! De obicei aceste agresiuni intervin când ești prea tânără, prea imatură și prea lipsită de încredere în tine ca să faci ceva. Cred că atunci când persoane publice recunosc că li s-a întâmplat și lor, alte femei pot găsi curajul să depună plângeri la poliție. Faptul că poliția română încurajează depunerea unor astfel de plângeri este de bun augur și nu mai pot refuza să investigheze astfel de plângeri. Atitudini de genul” merita ce i s-a întâmplat pt că purta fustă scurtă sau pantaloni mulați”, venite chiar și din partea unor femei, ar trebui să nu mai existe iar o astfel de campanie poate să determine cel puțin pe cei care mai pot gândi, să gândească. Fă abstracție de femeile pe care le cunoști tu, care în mare parte sunt educate, puternice,” de la oraș”. Gândește-te câte femei trăiesc la țară, în zone în care astfel de idei de emancipare a feiii, pătrund mai greu. Poate în urma unei astfel de campanii, unii bărbați se vor gândi de două ori înainte de a face gestul! Mai vorbim….

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Realizez că nu prea pot înțelege perfect trăirile unei femei. Dar am încercat să văd problema la nivel de principiu. Iar abordarea mea era vis-a-vis de campania pe facebook. Că dacă am ajuns să facem educație pe acest canal, nu cred că am apucat-o pe calea cea bună. Cît despre ce spui tu cu bărbați, gînduri, de două ori, hai să ne uităm la campania similară de anul trecut cu Nuînseamnă Nu. Crezi că aceasta a depășit nivelul frecției la picior de lemn?

      Reply
      1. Oancea Mariana

        Ne place sau nu, facebook-ul a ajuns unul dintre principalele canale de comunicare. Prin el se face si dezinformare dar si educatie. Nu putem masura ce impact au aceste campanii pe facebook dar in unele cazuri putem sa simtim efectul lor. Gandeste-te la miscarile de strada din februarie. Mobilizarea a fost facuta pe facebook si a avut ca si consecinta schimbarea legislatiei. Nu trebuie sa subestimam puterea facebook. Bineinteles, conteaza cum isi alege fiecare prietenii, sursele de informare, ce simt critic ai, etc. Probabil ca la un moment dat, niste sociologi vor putea masura impactul diverselor campanii pe facebook. Si cred ca metoo nu a fost initial destinat transformarii intr-o campanie de asemenea proportii…

        Reply
    2. Marian

      @Oancea Mariana Stimata doamna { ca tovarasa , nu pot sa va zic } da’ oare barbatii…aia n-au nici un drept ? Faptul ca femeile devin parca , din ce in ce mai …sexy , mai cu vino-ncoa si se poarta de parca ar cere in gura mare sa fie ” agresate ” , asta nu-ti spune chiar nimic despre cele din tabara dumitale ??? Oare de cand un compliment adresat cuiva devine brusc ” agresiune sexuala ” ??? ” Poate în urma unei astfel de campanii, unii bărbați se vor gândi de două ori înainte de a face gestul! ” Daca te referi la viol in cazul acesta ..nici macar aici n-ai dreptate 100% caci , fara suparare insa , s-a constatat si asta sigur ai aflat-o de-alungul timpului , ca barbatii sant mult mai labili decat femeile si ca atare mult mai usor expusi tentatiilor . Ca barbatii cu stare , cu putere cu BANI , fac ceea ce fac…asa s-a intamplat de mii de ani incoace si chiar nu-i o noutate . Dar despre acele femei care se duc la un interviu pentru angajarea intr-o slujba oarecare si , fiind total nepregatite profesional , mizeaza doar pe farmecele personale , pe atractia sexuala exercitata asupra aluia , despre astea pentru ce nu sufli o vorba ca altminteri vad ca ai texte ca mai toate feministele de doi bani aparute si-n Romania dupa Decembrie ’89 ?!? Cand vei mai comenta asupra acestui gen de subiecte , chiar daca Krantz s-ar supara , promit sa-ti dau replici ce s-ar putea sa nu-ti convina , nu de alta dar mie unul , chiar mi s-a facut lehamite de pretentiile unora .

      Reply
  4. gheo

    Observ ca daca spui unei doamne ca arata bine, comiti un act de hartuire sexula! D-apoi de ce se aranjeaza acea doamna asa de frumos, nu pentru a se face remarcata, invidiata, admirata? Sau trebuie sa fie admirata doar de alte doamne, si daca se poate, doar in closet? In ceeace priveste povestea din America, ma intreb, doar, ce armasar a fost nenea ala, de l-ea babardit el pe toate “bunaciunile” alea? Din cite l-am vazut era ca un De Vitto in Gemenii! Nu mai poate sa traga un vint unu de la Hollywood, ca gata ne amintim cu totii/toatele ca am fost si noi intr-o situatie asemanatoare, cu multi ani in urma! Cordeala la serviciu nu va fi oprita niciodata de nicio campanie hastagista, oricum s-ar numi ea! De altfel unde petrec oamenii cel mai mult timp, la serviciu, nu?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Cum zicea cineva pe net: dacă dînsei îi place ”agresoru”, apăi nu mai e hărțuire.

      Reply
    2. klaus

      Gheo, nu mai dau cu respectu’ după tine, e perimat. Pun doar un +.

      Reply
    3. Renata Carageani

      gheo, absolut toate femeile ies din casă cu speranța că cineva o să le spună că arată bine! Dar nu de la bărbați așteaptă ele, în primul rând, complimentul, ci de la rivalele lor. 🙂

      Reply
  5. Marian

    @gheo ” Perversiuni greu de imaginat ” pentru…Alina Plugaru , fi serios stimabile !!!!! >:( >:( 😎

    Reply
  6. Renata Carageani

    krantzulino, ce cutie cu șerpi și balauri ai deschis!…
    Ai o comentatoare care-și dă cu părerea teoretic, mai sus. Zic teoretic, fiindcă soluția să fac plângere la poliție că mi-a băgat șefu mâna sub fustă, practic, nu există. Fiindcă, dacă tu câștigi procesul, ocnă se va numi jobul tău până-ți dai demisia și dacă-l pierzi e tot ocnă, numai că mai scurtă, că te concediază ăla imediat, cu litera „i”.
    Practic, cu excepția inșilor patologic obsedați sexual, nici un șef nu se dă la o subalternă fără cel mai mic semnal din partea ei că ar fi loc. Știu că sună cinic, dar asta am observat eu de-a lungul carierei de subalternă.
    Ținuta office e un fel de armură. Ce te costă să vii, în calitatea ta de angajată, îmbrăcată ca o tânără directoare? (Manualul tinerei directoare zice că nu fuste mai scurte de jumatea genunchiului, nu colanți, nu rochii/bluze cu bretele, nu decolteuri care produc vertij privitorului, nu materiale hipertransparente și ultramulabile decât, cel mult, sub sacoul pe care nu-l dezbraci nici pe caniculă.) În rest, există foarte multe semnale în limbajul corporal care seamănă cu semnele de circulație – drum închis și sens interzis, care nu te aruncă în zona încuiatei obtuze, imbecilei plicticoase, dar te salvează din situația „am înțeles greșit”.
    Prostia cu „acesta e stilul meu, așa mă îmbrac eu, mai mult dezbrăcată, indiferent dacă mă duc la grătar, în pădure, sau la birou” e o tâmpenie cu consecințe pe care trebuie să ți le asumi.
    Campania MITU e echivalentă zicalei „după război, mulți viteji s-arată”.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      @Renata, da n-am tras eu de capac, dragă! Altele mai deștepte au făcut-o. Chipurile să croim o lume și mai (ne)bună decît este. Eu doar am dat puțin cu bățu să văd ce mai iese 😉
      Cît despre esență, sunt convins că fiecare vede problema din unghiul propriu. Depinde de unde stătea și, după cum spui, de lungimea fustei la momentul respectiv sau de nivelul la care creierul lui era poziționat în clipa faptei. Deși și aici sunt niște ramificații personale și absolut particulare de-ți vine să închizi subiectul și să-l lași cum a căzut. Că oricum împăcatul caprei cu varza e o utopie.

      Reply
      1. Renata Carageani

        Păpi, da! Să lase astea subiectul cum a căzut.
        Mi se par suspect de tăcute alea care au dat și ele cu bățul prin gard, doar-doar le-o observa șefu, că ce bune sunt!

        Reply
  7. klaus

    renule, îmi vine să te pup.

    Reply
    1. Renata Carageani

      Dacă e colegial, țucu-te-aș, și eu! 🙂

      Reply
      1. Marian

        @Renata Carageani A dat Dumnezeu si in sfarsit o dama { Sa traiasca coana … Renata , ca e dama buna !!! 😉 } , si-a spus parerea mai mult decat avizata asupra acestui….MEETOO de rahat !!! Respect doamna Carageani !!!

        Reply
      2. klaus

        :))) ardelenește corect e țuca-te-aș!
        Da’ puteai să spui doar #metoo :D.

        Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: