Eu nu înţeleg toată isteria asta cu “Je suis … cineva”. Care-i şpilu şi de ce trebuie să mă identific cu altcineva, de parcă aş avea personalitate multiplă? De ce brusc trebuie să rezonez cu masele doar pentru că dă bine? De ce să mă încolonez într-un marş de solidaritate cu cineva despre care nici nu ştiam că există pe lume? Nu susţin cumva astfel de rezolvări cu gloanţe a unor divergenţe, dar refuz să fiu atât de naiv şi să mă înregimentez orbeşte într-un val de făţărnicie ce se va stinge într-o lună, mai ales că astfel de acţiuni au efect ZERO.
Parcă-l şi văd pe jihadistul ăla care s-a făcut mare cu praf de puşcă în loc de lapte praf şi care taie capre de la 2 ani, tocmai ca să se obişnuiască cu cuţitul şi găsitul beregăţii cât mai rapid, cum priveşte la TV şi brusc îl străbate revelaţia că ce-a crezut el până acum e “de porc” şi cum credinţa le interzice consumul, va trage de acum prin Occident doar cadre cu aparatul foto…
La urma urmei, atacul nu a fost unul la întâmplare, o detonare în public, ci a avut ţinte precise. Nu prea arată a terorism ci mai degrabă o înfruntare directă, pe acceaşi temă. S-a dovedit că satira musulmană e mai tare decât cea a lui Charlie. Se moare din râs mult mai rapid…
Prefer un “Je suis Krantzro” simplu şi conştient că orice acţiune de-a mea poate avea şi o reacţiune, mai mult sau mai puţin violentă. Când pe frontispiciul tău scrii: “Charlie Hebdo – Journal irresponsable”, la ce fel de reacţii te aştepţi?
aaa… despre acest articol spuneai ca e cu subiect si predicat? abia acum mi-a aparut! eu nu stiu ce se intampla cu postarile in general! observ ca se produce acelasi fenomen selectiv si intarziat ca si pe facebook! nous sommes, vous etes, ils sont 🙂
Ăsta şi următoarele două, cronologic. Oricum, mai bine mai târziu decât …jamais 🙂
alte doua stiu ca am citit, asta il ratasem! 🙂