Dacă e să apleci urechea la convingerile de nestrămutat ale tuturor idioților utili, s-ar părea că omenirea a atins limita de progres pe partea de știință și tehnică. Ce s-a descoperit și făcut pînă acum rămâne așa, treacă de la ei, dar mai departe n-are rost să ne aventurăm cu cunoașterea.

E drept, de la băutorii de cerneală nici nu e cazul să ai pretenții. Dar ia întreabă-i pe ăia care au mai pus mâna pe-o carte la viața lor, bine, nu chiar cea care trebuia, dacă bat câmpii acum cu pretenții elitiste, cum e cu teleportarea sau cu dispenserul ăla din StarTrek. Ăla care făcea de toate cu o simplă comandă vocală. Nu-i așa că le-ar cam face cu ochiul? Mai ales dacă ar fi și moacă pentru toți, c-așa era și-n film.

Păi și cum vom ajunge acolo? Simplu, vor răspunde. Ne așezăm frumos cu curu pe-o piatră-n drum, mai la umbră, și-așteptăm să treacă Dumnezeu pe acolo ca să-i cerem. Important e să ne prindem că e el. Că cică, pișicherul, mai umblă deghizat, să nu se prindă toți proștii.

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.