Mi-e și milă când îi văd pe cei din USR cum se bucură ca niște copii că, după 3 ani jumate de luptă cu dihăniile obișnuite din parlament, au reușit să ia de la gura specialilor pensiuțele cadou, obținute după ani și ani de sluj politic.
Și când zic că mi-e milă, mă gândesc la portițele de lege, lăsate expres peste tot de șulfele bătrâne care, la final, vor face ca în loc de două lingurițe de icre negre servite la fiecare mic dejun de pensionarul special, să fie doar una și treisferturi. Dar cu vârf.
După ce ieri, liberalii își făcuseră răni pe piept de la câtă cărămidă își dăduseră în public în lupta lor pentru impozitarea pensiilor speciale, azi, la solicitarea idealiștilor din USR de eliminare a pensiilor parlamentare, gargaragii galbeni au băgat un sincer ”ba p-a mă-tii!”. Că nu se face așa ceva. Ceea ce arată că dacă vrei să te lași de mâncat căcat, n-o poți face așa de-odată. Că riști să te ia cu sevraj.