Forțați de sila unei țări întregi, care nu se mai putea concentra pe tăiatul porcului de atâta suspans la negociatul funcțiilor din vârful țării, mai micii politici, ajunși prin conjunctură la împărțeala tacâmurilor, au ieșit la ceas de seară, strângând din dinți pe după măști, să ne arate pe cer dâra subțire de fum alb. Rămâne să vedem acum unde au lăsat focul mocnit. Ăla care, întotdeauna în astfel de cazuri, face ca, mai devreme sau mai târziu, să se aleagă praful.
Cum era de așteptat, finalul s-a lăsat prins pentru istorie într-o poză de grup cu cei 5 care-au speriat stânga. Cei care, începând de ieri, sunt suspecții de serviciu.
Barna – pozând comic pe model Chaplin, semn că vom avea de cine râde în continuare
Câțu – surprins antrenându-și degetul pe care-l va folosi cel mai des. Pe parte economică.
Orban – asemeni oricărui prizonier, arătând o dovadă, cu data la zi, că încă mai trăiește. Politic.
Kelemen – pata de culoare a oricărui guvern care se coace. Orice ai pune în el, n-ai cum să nu te pătezi de udmereu.
Ciolos – privind cu totul în altă direcție decât ceilalți – posibil Bruxelles.
Rămâne să vedem la final cine e Keyser Soze.
Later edit:
Hai că au început cu dreptu! Stângu-n dreptu, vorba lu Bond.
Se scuză acum Cioloș & Co că, vezi doamne, ei n-au putut să le zică liberalilor să nu fie căcănari cu numirile de miniștri. Adică, na, măcar să nu aibă un trecut dubios, de traseiști curluntriști, dacă CV-ul nu-i ajută cu experiența de mare maestru.
E ca și cum te-ai învoit cu alți 3 inși să mergeți cu aceeași mașină în excursie, dar unul a insistat să pună în portbagaj un hârdău de rahat, că-i trebuie lui la o chestie și-acum, aia e, mergem toți cu capu afară pe geam de la putoarea de dinăuntru.
Daciane, fugi cu ursu la Bruxelles! Că aici dărâmă tomberoanele!